cuvintepicaturi


Scrie un comentariu

mac târziu

 

Dezleagă-mă, suav, de toate,
Și mă lipsește de amăgire,
De-un cer de vise și păcate,
Pentr-un minut de … fericire!

Întreabă-mă orice… Ți-aș spune….
De ce eu tac …de ce mă mir…
Cu atâtea câte sunt… nu bune,
Cum de exist… cum de respir?

Mă înțelege, fără clipe,
Mă cheamă, fără amintire,
Cu ale timpului aripe,
Plătit-am vama de… iubire!

Privește-mă în ochi … și…taci,
Îți vor vorbi, în locul meu,
Nimic … nu trebuie să faci….
Privește-i … că … acolo-s eu !

Privește pașii mei tăcuți…
Ascultă-mi gândul … eu știu,
Din vraja anilor trecuți,
A mai rămas un … mac târziu!


Scrie un comentariu

Te-Aștept

 

Te-Aștept în maci cu spice coapte,
Și dor tăcut în nopți sublime,
De nu ești, eu număr șoapte !
De nu sunt, tu ești cu mine !

Te-Aștept într-o altă dimineață,
Și iar mă-ntreb… oare-am greșit ?
Oare cer prea mult de la viață ,
Să nu fiu un simplu … rătăcit !

Te-Aștept tăcut ca o fântână,
Privind spre ochiul cerului prelung,
Sunt numai eu … dar împreună,
Doar în vis ne regăsim … oricând !

Te-Aștept, mă tulburi – n visare,
Îmi furi azi slovele târzii …
Cu glas sau fără de chemare,
Oricum, oriunde … doar să vii ! Te-Aștept !


Scrie un comentariu

dar n-ai înţeles …

Ea a tăcut …

Ar fi trebuit să înţelegi tot …

E mereu cu sufletul deschis, dar pare câteodată imposibil de înţeles.

E mereu cu zâmbetul pe buze şi totuşi nu e mereu fericită.

E mereu îndrăgostită, dar nu e şi iubită.

E mereu frumoasă, atrăgătoare, misterioasă şi demnă să îţi păşească în suflet, dar nu există întotdeauna în sufletul ei un bărbat capabil să o vadă aşa cum este ea de fapt.

Ea e femeie şi îşi acceptă soarta cu demnitate şi responsabilitate. Cu fericire şi putere de a o schimba. Cu o ironie şarmantă că e destul de capabilă să-şi apropie fericirea indiferent de cât de îndepărtată pare ea a fi.

A tăcut, iar tăcerea ei a echivalat cu un milion de cuvinte pe care ţi le-ar fi putut spune, însă nu cred că ele te-ar fi apăsat pe suflet la fel de tare cum a făcut-o tăcerea.

Acum înţelegi de ce a tăcut?

A tăcut. Şi a fost pentru a doua oară când ţi-ai fi dorit cu adevărat să spună ceva, orice. Să ţipe. Să îţi reproşeze câte în lună şi în stele. Să plângă. Să îţi aducă în faţă o vină pentru fiecare moment în care a plâns din cauza ta.

A fost  momentul  în care ai fi vrut să plângă doar ca să o poţi lua în braţe şi să faci ca totul să fie bine. Dar ea doar a tăcut, aşa că nu ai putut face nimic. Tăcerea e respingătoare, e de netrecut, e de nedoborât.

Ea a tăcut şi nu ţi-a mai dat explicaţii atunci când tu le așteptai. Ar fi trebuit să înţelegi tot ce ţi-a explicat prin tăcere, dar n-ai înţeles. Ţi-a spus că nu se mai poate, că  nu mai are rost.

Şi deja nu mai avea.


Scrie un comentariu

eu împreună cu tine

 

Or să-nflorească și teii, ce minunat parfum !
La fel ca altă dat, mă voi înmiresma sub ei,
Dar azi iubirea mea, nu mai este … oricum!
Este esența de albastru … în calde flori de tei.

Mă ia de mână cerul să nu mă pierd în flori,
Și vântul se oprește să îmi șoptească iar,
Cuvinte pregătite, dar nespuse de multe ori,
Or să-nfloarească teii !!,  iar … in zadar ?!

Deschide larg fereastra, miroase azi a tei,
Nu e parfumul meu, dar iți aduc-aminte
În Mai, albastrul cer l-am împărțit în trei;
Iubire, fericire, restul doar cu … tine.


Scrie un comentariu

gânduri pentru atunci când mă voi sărbători pe mine

 

adu-mi cel mai scump vin pe care îl ai, prietene.
vreau să petrec, cum nu am făcut-o în ultimii ani, cu o nepricepută. Sau nepriceput am fost eu, că am rămas. adu-mi ceva să mă trezesc. sau să adorm, să nu mai știu de liniște.
m-am convins că speranța are și ea limite, ca și răbdarea. mi-am pus adânc sub piele convingerea că se poate, că dacă încerci până la urmă iese ceva. se pare că nu am încercat destul. sau nu lângă cine trebuie.
acu șase ani totul părea un început care cu siguranță trebuia să aibă o continuitate.una frumoasă.
spre surprinderea mea, până la urmă am dat de o indiferență greu de înțeles și aproape imposibil de schimbat. dar ce știe inima ? ea iubește și nu întreabă de ce, pentru ce, dacă merită sau nu.
abia acu pot să dau deoparte niște amintiri și să-mi văd de viață. acum vreau să beau și să mă întreb: pentru ce ?

adu-mi ceva să uit.
deși știu că este imposibil. însă nu e imposibil să scap de ucigașa dependență pe care o am față de ea. sau așa vreau eu să cred.
e o prostie, știu. să sper, să plâng, să râd a doua zi, să mă prefac că e bine, să tac uneori ca un prost, s-o privesc în ochi și să știu că nu mai vreau nimic în afară de ea. si că în același timp vreau cu totul altceva.
vreau altă poveste de dragoste. vreau să fiu iubit, așa cum sunt eu și la rândul meu să iubesc pe un cineva, așa cum este ea. înaltă sau scundă, veselă sau tristă, dar să-i pese. să nu iasă la balcon la o țigară când mi-e trist.
să nu-mi spună că sunt naiv.
să nu-mi refuze pofta de sinceritate. și doza de nebunie. să mă lase să o ascult.
vreau să iubesc, să admir dimineața cum merg norii pe cer, să mă cuprindă atunci cineva pe la spate și să-mi spună că totul va fi bine.
vreau siguranță. vreau să mă simt om.
cer mult ?
dacă cineva spune că da, atunci nu mai vreau nimic.
vreau niște vin scump, să uit tot ce-a fost ieftin.

o să mă regăsesc pe mine.
cel care râdea, nu demonstrativ.
cel căruia îi păsa de alți oameni și avea prieteni și amintiri și dorințe.
o să mă regăsesc la brațul primăverii și-o să-mi pun în mână niște flori roșalbăstrui. și-o să am grijă de mine. și-o să râd. și-mi va fi bine.
ea mă va căuta într-o zi.
eu atunci îmi voi îndeplini visurile. voi alege pe cele mai mari, pe cele mai frumoase. voi trăi. de azi. de acum.
nu merită să-ți vinzi sufletul pentru o clipă de plăcere.
nu merită să te vinzi scump pentru un om ieftin. adu-mi cel mai scump vin să beau pentru el.